am ajuns, am vazut, si… oarecum mi-a placut…
atlanta este un oras 70% negru, dar acest lucru nu m-a facut sa ma simt incomfortabil. lumea aici este foarte prietenoasa, lucru care la inceput mi-a dat un soc, pentru ca eram salutat pe strada de necunoscuti. cu toate acestea, strazile sunt relativ pustii in downtown. nu prea vezi lume pe strada in afara de cersetori, pentru ca toata lumea merge cu masina. de multe ori am fost abordat cu expresia, “hey man, have some change?”. zambetul de care citeam in carti se practica foarte des si e ceva normal aici. mai ales cand intri intr-un magazin si esti intampinat de vanzator. hainele sunt ieftine si de firma(:D), mancare foarte multa si de asemenea ieftina, in raport cu nivelul de trai. totusi, in atlanta, este foarte cald, astfel incat risti sa stai foarte mult timp in casa.
cazarea mea este la un hostel, unde vin o groaza de europeni, foarte prietenosi si deschisi la conversatie. cu toate ca nu arata modern, nu as schimba acest loc, tocmai datorita acestui fapt. aici chiar poti sa intri in vorba cu cineva strain, fara sa fii privit ca si cum ai avea intentii ascunse, sau alte chestii.
aviz amatorilor, la inceput mi-a fost cam greu, avand in vedere ca am venit singur aici si nu cunosteam pe nimeni. am avut nevoie de o perioada de meditatie, pentru a nu claca.
ca cireasa pe tort, locul de munca mi-a oferit foarte mult timp la dispozitie, datorita faptului ca am avut surpriza sa aflu ca sunt defapt pe un post part-time(lucru de care in romania nu stiusem)… cand m-am dus sa vorbesc cu managerul, in prima zi, nu am avut parte de o primire cu zambetul pe buze si m-am simtit ca un imigrant “care are norocul!!!” sa fie acceptat in U.S.(un minus pt asta). bine inteles, lucrurile s-au schimbat de a 2-a zi. colegii de la serviciu sunt foarte de treaba si saritori in ajutor. este un lucru de apreciat daca te vad ca esti team-player si muncitor. totusi, am avut impresia mereu ca incearca sa ma joace pe degete. eu am venit pentru un post de chelner si managerul tot tragea de mine sa debarasez mese. ma asteptam la un tratament mai calduros din partea lor, avand in vedere ca sunt aici ca sa vad cum este viata in america. cu toate ca pe contractul meu scrie 7-8 ore pe zi, si about 5 days a week, eu nu am primit decat max 5 ore pe zi, cu max 4 zile pe saptamana. in prima saptamana ca server, m-am simtit foarte rau cand am aflat ca am de lucru doar 15 ore. si cu atat mai rau cand am facut doar 130$ intreaga saptamana. din cauza acelui “about 5 days a week” este perfect legal sa imi dea si 15 ore pe saptamana… lucru not cool, care ma impinge sa ma zbat mai mult pentru a-mi cauta altceva de lucru in conditii mai bune.
un lucru care m-a ajutat la maxim a fost gandirea pozitiva si tratarea lucrurilor din unghiul: provocari in loc de probleme.
intr-un fel, cred ca aceasta experienta imi va fi de folos, pentru ca acum vad cum este sa traiesti cu adevarat pe cont propriu, cand parintii nu-ti mai dau bani de buzunar si daca nu iti faci banii de chirie, ai anumite riscuri…
ramane sa va mai tin la curent cu viata din atlanta.