sunt mai nationalist pe zi ce trece pana voi renunta la acest vis nebun si ma voi muta in alta tara.

noi avem potential, noi ca natiune, noi ca tara, noi ca indivizi. am putea fi printre cele mai mari puteri economice din lume! am putea fi mandri ca suntem romani, iar cand numele roman este rostit, sa nu fie loc de rusine. dar o schimbare trebuie sa se produca. o schimbare sau mai multe. si niciuna nu va fi usoara.

nu putem astepta politicienii sa schimbe ceva, pentru ca asta nu se va intampla niciodata. fiecare de la putere trebuie sa ia o bucata din ciolan.

stiu ca suna ca un cliseu, dar schimbarea trebuie sa inceapa de la noi insine. schimbarea trebuie sa inceapa cu fiecare individ in parte, fiecare individ care este dispus sa se schimbe, care este dispus sa lupte pentru un vis, pentru o viata mai buna, pentru toata lumea. cand se vor schimba destui indivizi incat sa avem o majoritate, restul va deveni inertie.

cu totii se plang ca in romania se traieste greu, dar nu actioneaza. se complac in starea in care sunt.

candva eram cunoscuti ca micul paris! ce s-a intamplat de atunci?

avem nevoie de educatie, avem nevoie de disciplina, avem nevoie de credinta! suntem atat de lenesi incat ne lasam condusi de altii, si acceptam toate minciunile pe care ni le baga pe gat. si mereu acelasi lucru facem, ne plangem si doar atat. nu facem nimic altceva care sa ne ajute.

totul trebuie luat pe rand si este un drum pe termen lung.

in primul rand, trebuie sa ne auto-educam: nu numai carte, ca niste roboti, dar sa ne educam civic. sa crestem valori morale in noi, sa avem principii, sa devenim barbati adevarati si femei adevarate! ne-am luat dupa un model american in care guverneaza prostia si manipularea in masa!

disciplina! pentru ca mereu vom fi descurajati de mediul inconjurator, mereu vom zice ca ne luptam degeaba, ca nimic nu se va schimba, dar trebuie sa ne disciplinam mintea si sa alungam aceste ganduri, sa fim in stare sa trecem peste piedici si sa nu ne lasam descurajati. si cat de greu va fi acest lucru!

si nu in ultimul rand, credinta! avem nevoie de credinta in Dumnezeu, avem nevoie sa redevenim spirituali, pentru ca am devenit materiali si superficiali, pentru ca in loc sa ne avem ca fratii, cautam care mai de care sa ne furam, pentru ca in loc sa gasim o cale de a convietui impreuna, devenim dusmani cu cei care nu sunt ca noi si doar ii criticam, nascand ura. avem nevoie de credinta si toleranta intre oameni, de prietenie, de fratie!

imi pare rau ca romania este asa cum este, ca aceasta minunata tara este guvernata de sacali si hoti, ca oamenii se urasc si au devenit tot mai rai, ca populatia devine mai proasta si controlabila pe generatie ce trece.

o schimbare trebuie, o schimbare se poate!

in ultima vreme, un lucru mi-a captat atentia. am vazut ca majoritatea oamenilor, cand spun “traieste-ti viata” se refera la doua lucruri: fa sex! si distreaza-te!

si cam atat cu traitul vietii… si acest lucru nu ma surprinde, pentru ca firea umana, in ultima perioada(sau daca nu, intodteauna a fost), este o fire egoista inclinata spre satisfacerea placerilor.  asadar, conceptul de “traieste-ti viata” este sinonim cu satisfactia placerilor.

as vrea sa stiu cati oameni se gandesc cand vine vorba de traitul vietii la alte lucruri, la alte satisfactii, precum:

- ajuta un om care are nevoie

- planteaza un copac

- iesi la o plimbare intr-o zi frumoasa de vara, etc.

si de cate ori nu mi s-a spus sa “imi traiesc viata”, de catre , colegi, prieteni, parinti… sunt tanar! si trebuie sa-mi traiesc viata: iar asta inseamna defapt sa cunosc fete si sa fac sex cu ele.

si iar sunt privit ca un anormal, pentru ca eu simt ca-mi traiesc viata chiar daca nu vreau sa mai cunosc alte fete pentru a face sex cu ele(pentru ca am una si imi este de ajuns), si chiar daca nu ma duc in cluburi sa ma distrez. dar deh… fiecare cu normalitatea lui…

azi mi-a venit o idee, in timp ce am intrat pe un site cu cocalari. citeam commenturile oamenilor care atacau cu atata ardoare pe acei specimeni. si am vazut ca aceste site-uri prind foarte bine la oameni si in acelasi timp, scot un profit foarte frumos…

in fine, ideea(sau dilema) despre care vorbeam ca mi-a venit este urmatoarea: de ce fiecare este atat de preocupat sa scoata in evidenta defectele cocalarilor, dar NIMENI nu este preocupat sa schimbe cumva situatia… toti arunca cu pietre, dar nimeni nu se ocupa de o anumita educatie…

asadar, tema pentru cand ma intorc acasa… vreau sa lansez o campanie de educatie in privinta bunului gust, care sa stabileasca standarde si diferente clare intre kitsch, prostie si acceptabil. poate printr-o educatie se va face ceva in viitor pentru spiritul nostru romanesc… fiecare vrea sa iasa in evidenta cumva, doar ca, dupa parerea mea, problema “cocalar” este ca ei, in functie de educatia primita, se exprima in felul pe care il vedem cu totii pe diverse site-uri… pentru unii este iritant, iar pentru altii este propria natura. trebuie facuta o schimbare! prin incercari

in hostelul in care stau, sunt in cea mai mare parte a timpului, numai barbati. nu pentru ca este un hostel de barbati, dar, din alte motive, necunoscute mie, nu prea sunt femei aici.

in fine, nu asta este important. ceea ce este important, este faptul ca atunci cand vine o femeie, mai ales daca este un pic draguta, sau, daca nu, macar dotata, in incapere se schimba atmosfera. deja toate privirile se indreapta spre noua venita. si ce priviri flamande… si de-odata, incep intrebari si discutii despre de unde vine fata, ce face fata, unde merge fata, ce ii place fetii, etc…

mi-am dat seama de un lucru: nu femeile conduc barbatii, ci poftele acestora(barbatilor). iar in femei se gaseste satisfactia acestor pofte: satisfactia sexuala, atat cautata de noi, barbatii, incat, riscam sa devenim niste milogi dupa atentie, fata de aceste femei… asta in functie de personalitatea fiecaruia si de auto-controlul fiecaruia.

si cand ma uit la acesti barbati cum incearca sa se aproprie de fete, sa vorbeasca cat mai mult cu ele, total “dezinteresati” de altceva, nu vad decat cum striga “disperat”. daca pentru mine este evident, ma intreb cum este pentru fete?

am vazut aici, in acest hostel, cel putin 3 fete care au manipulat astfel de disperati ca sa faca ce aveau ele nevoie.

stiu o zicala: “femeile conduc defapt lumea; din genunchi.” asta o lasam la digerat pana data viitoare.

de cand sunt in clasa muncitoare, am inceput sa observ mai bine oamenii. acum fac parte din grupa oamenilor care se intorc obositi acasa cu metroul de 9 jumate, sau 10, depinde de zi… si vad atatia oameni care muncesc pana la epuizare, atatia oameni care incearca sa faca un ban…

si, atunci ma loveste… lucram pentru a putea sa ne cumparam noi lucruri, pentru a putea plati ratele la o masina, pentru a reusi sa ne cumparam noul iphone. da… cum a iesit pe piata noul 3gs, in ciuda faptului ca in america este criza, a fost un succes, avand vanzari de milioane.

obositi, dar cu ultima tehnologie.  si mereu apare ceva nou, pe care trebuie sa il avem… si muncim atata pentru aceste lucruri care ne aduc o satisfactie materiala, care ne tine cel putin 3 saptamani, pana vrem altceva nou. pentru suflete desarte, singura mantuire revine in cumpararea unor lucruri noi. si pentru asta muncim in fiecare zi, pentru a avea ultimul nou. de unde stiu asta? pentru ca si eu tot pentru asta sunt aici. sa fac un ban si sa-mi iau niste lucruri pe care mi le doresc. si impotriva acestei pofte este foarte greu de luptat… dar stiu un lucru: ca o sa muncesc cat pot eu de bine si de mult pentru a face destui bani ca sa-mi cumpar aceste lucruri.

the end

am ajuns, am vazut, si… oarecum mi-a placut…

atlanta este un oras 70% negru, dar acest lucru nu m-a facut sa ma simt incomfortabil. lumea aici este foarte prietenoasa, lucru care la inceput mi-a dat un soc, pentru ca eram salutat pe strada de necunoscuti. cu toate acestea, strazile sunt relativ pustii in downtown. nu prea vezi lume pe strada in afara de cersetori, pentru ca toata lumea merge cu masina. de multe ori am fost abordat cu expresia, “hey man, have some change?”. zambetul de care citeam in carti se practica foarte des si e ceva normal aici. mai ales cand intri intr-un magazin si esti intampinat de vanzator. hainele sunt ieftine si de firma(:D), mancare foarte multa si de asemenea ieftina, in raport cu nivelul de trai. totusi, in atlanta, este foarte cald, astfel incat risti sa stai foarte mult timp in casa.

cazarea mea este la un hostel, unde vin o groaza de europeni, foarte prietenosi si deschisi la conversatie. cu toate ca nu arata modern, nu as schimba acest loc, tocmai datorita acestui fapt. aici chiar poti sa intri in vorba cu cineva strain, fara sa fii privit ca si cum ai avea intentii ascunse, sau alte chestii.

aviz amatorilor, la inceput mi-a fost cam greu, avand in vedere ca am venit singur aici si nu cunosteam pe nimeni. am avut nevoie de o perioada de meditatie, pentru a nu claca.

ca cireasa pe tort, locul de munca mi-a oferit foarte mult timp la dispozitie, datorita faptului ca am avut surpriza sa aflu ca sunt defapt pe un post part-time(lucru de care in romania nu stiusem)… cand m-am dus sa vorbesc cu managerul, in prima zi, nu am avut parte de o primire cu zambetul pe buze si m-am simtit ca un imigrant “care are norocul!!!” sa fie acceptat in U.S.(un minus pt asta). bine inteles, lucrurile s-au schimbat de a 2-a zi. colegii de la serviciu sunt foarte de treaba si saritori in ajutor. este un lucru de apreciat daca te vad ca esti team-player si muncitor. totusi, am avut impresia mereu ca incearca sa ma joace pe degete. eu am venit pentru un post de chelner si managerul tot tragea de mine sa debarasez mese. ma asteptam la un tratament mai calduros din partea lor, avand in vedere ca sunt aici ca sa vad cum este viata in america. cu toate ca pe contractul meu scrie 7-8 ore pe zi, si about 5 days a week, eu nu am primit decat max 5 ore pe zi, cu max 4 zile pe saptamana. in prima saptamana ca server, m-am simtit foarte rau cand am aflat ca am de lucru doar 15 ore. si cu atat mai rau cand am facut doar 130$ intreaga saptamana. din cauza acelui “about 5 days a week” este perfect legal sa imi dea si 15 ore pe saptamana… lucru not cool, care ma impinge sa ma zbat mai mult pentru a-mi cauta altceva de lucru in conditii mai bune.

un lucru care m-a ajutat la maxim a fost gandirea pozitiva si tratarea lucrurilor din unghiul: provocari in loc de probleme.

intr-un fel, cred ca aceasta experienta imi va fi de folos, pentru ca acum vad cum este sa traiesti cu adevarat pe cont propriu, cand parintii nu-ti mai dau bani de buzunar si daca nu iti faci banii de chirie, ai anumite riscuri…

ramane sa va mai tin la curent cu viata din atlanta.

gandirea pozitiva a functionat! am trecut si cel mai greu examen de care ziceam in postul precedent, pe care am crezut initial ca o sa-l pic! e o veste care mi-a facut ziua mai frumoasa!

SA INCEAPA VACANTA!!!:D

Gata! S-a terminat si sesiunea, iar acum sunt acasa, pentru o saptamana, ce-i drept, pentru ca apoi plec in state pt toata vara. Daca nu as fi avut iubita, mi-ar fi fost mai usor acest lucru…

Ceea ce vreau sa va spun este ca, eu in aceasta sesiune, am folosit gandirea pozitiva pentru a trece examenele. Pur si simplu, intr-o dimineata m-am trezit foarte convins si mi-am zis: “de azi aleg sa trec toate examenele fara efort“. Si un lucru ciudat s-a intamplat… am inceput sa invat mai repede si sa pot sa ma concentrez, iar in acelasi timp, nu eram deloc stresat! Ma trezeam cand vroiam, mi se pareau toate examenele usoare, iar rezultatele au fost pe masura!

Intr-o saptamana, am avut 3 examene, unul dupa altul, la mijloc fiind o restanta pe care o mai picasem de 2 ori, cu toate ca invatasem si inainte. Fusesem sfatuit sa nu o dau, pentru ca e grea si nu am timp sa invat, dar eram ca in reclama pepsi: “i can’t hear you!“. Ma pregatisem pentru acea restanta dupa structura anilor trecuti, ca sa aflu cu o zi inainte ca se da dupa alta structura si ca sunt alte subiecte. Atunci am fost un pic ingrijorat, dar, am zis, “asta e, ma duc si daca nu stiu nimic, plec!” Eu invatasem doar 2 algoritmi si mai stiam niste teorie de pe la alte materii, plus ce mai citisem din alte carti. Ei bine, in ziua restantei, ma asezasem pe un loc la intamplare. Apoi, am vrut sa ma mut pe alt loc, dar pe acelasi rand, dar era ocupat. Inainte de a incepe examenul, o fata ma roaga sa schimb locul cu ea, care era pe alt rand, iar eu fara sa ma gandesc, i-am zis, “da, de ce nu, oricum eu dau altceva”. Asadar, cand am aflat subiectele, daca as fi ramas pe locul pe care il alesesem initial, nu as fi stiut nimic!, dar as putea zice ca “universul” sau orice altceva m-a pus pe calea cea buna, pentru ca am cazut exact pe ceea ce am invatat si am avut un subiect usor! Asadar, restanta trecuta cu 7(ceea ce e nota mare pentru acea materie).

In schimb, la alta materie, m-am dus la fel de increzator in mine, dar, cand un coleg mi-a zis, “da-te mai incolo”, eu i-am zis “nu vreau!”. Si acest nu vreau, a fost un fel de, “nu vreau sa trec acest examen!”. Pentru ca daca ma dadeam mai incolo, picam exact pe subiect, in schimb, am ramas pe acelasi loc, unde mi-a cazut singura problema din 10 pe care nu le-am invatat…

Acest lucru mi-a dat un pic de gandit, poate si voua.

Pana pe data viitoare!

daca vrei sa nu fii atat de manipulat de mass-media, de fiecare data cand primesti un nou aport de informatii, poti sa iti pui cateva intrebari:

1. cine este el ca sa spuna lucrul asta? ce ii da dreptul lui sa faca aceste afirmatii? ce background are?(prin el=persoana care aduce informatiile noi: analisti economici, politici, formatori de opinie, etc.)

2. in ce scop face aceste afirmatii? care este adevaratul motiv pentru care vrea sa ne “ajute”?

alte lucruri la care sa ai grija ar mai fi:

- atentie la atacurile pe care le face la adresa altor persoane (sunt prezentate anumite persoane ca vinovate pentru un anumit lucru, acest vinovatie nefiind intotdeauna adevarata )

- ai grija la parerile pe care le spune ca fiind adevarate si drepte si nu le lua ca atare

- cand adopti un lucru nou ca fiind al tau, cand reciti anumite fraze sau opinii ale altora fara a le fi trecut prin filtrul gandirii, mai gandeste-te odata!

- atentie la stirile care mizeaza pe emotional, mai mult decat pe rational

- consulta mai multe pareri inainte sa-ti faci o opinie

sper sa te ajute aceste aprecieri si sa le folosesti cu succes in viata de zi cu zi. poti sa ma crezi, sau nu, e alegerea ta!

da da da, am obtinut viza, iar pe 12 iunie ajung in atlanta, georgia, in SUA. sper sa gasesc oameni interesanti si sa-mi mai deschida orizontul in perceptia mediului inconjurator.