din toata experienta mea in relatii de pana acum(care nu este prea mare de altfel) am inteles niste lucruri pe care nu prea le bagam in seama. eu sunt genul de om caruia ii place toata atentia si care crede ca prin ceea ce poate, isi are automat dreptul la multe privilegii fara sa munceasca pentru ele. cu alte cuvinte, e de ajuns ca exist ca sa ma bucur de anumite drepturi.

dar lucrul pe care l-am inteles, si acum nu e valabil doar in cazul meu, este ca oricat de bune ar parea lucrurile, nu exista doi oameni care sa se completeze perfect fara sa faca vreun compromis, fara sa lupte, fara sa se certe.

avem mereu tendinta sa privim la lucrurile pe care celalalt le face gresit fara a vedea ca si noi facem atatea lucruri gresite. nu exista omul perfect. de multe ori din cauza comportamentului care probabil ni se pare normal, lumea reactioneaza diferit de asteptarile noastre.

cu totii ne dorim niste lucruri, ne dorim sa fim fericiti, dar cati isi pun intrebarea daca merita acele lucruri? ce facem noi, ca indivizi, ca sa meritam acele lucruri pe care ni le dorim asa de mult?

cred ca se intampla anumite lucruri rele si ni se iau anumite drepturi doar pentru a ne face sa luptam pentru ele. eu unul, cand primesc lucrurile de-a gata, devin lenes si nu apreciez ceea ce am si sunt sigur ca nu sunt singurul in situatia mea. pacat totusi ca multi isi baga picioarele si se complac in situatia lor.

ca o concluzie, ca vorbeam de relatii, incercati sa va cunoasteti pe voi cat mai bine ca apoi sa puteti intretine o relatie sanatoasa cu cineva. daca totul se bazeaza pe sentimente, inseamna ca ratiunea ne-a fost data de pomana.

asa vad eu lucrurile acum. poate pe viitor imi voi schimba parerea, cine stie.